Diagnosticarea cancerului de esofag

Pentru diagnosticarea cancerului de esofag se utilizeazǎ ȋn special testele imagistice care folosesc câmpuri magnetice sau unde sonore și substanțe radioactive pentru ca medicul sǎ poatǎ vizualiza esofagul. Testele pot fi efectuate pentru a identifica o zonǎ suspectǎ canceroasǎ, pentru a vedea dacǎ boala s-a rǎspȃndit, pentru a se determina dacǎ tratamentul este eficient dar și pentru a identifica eventualele semne de recurențǎ dupǎ aplicarea tratamentului.
Testul cu bariu – un lichid denumit bariu este înghițit iar apoi medicul efectueazǎ o radiografie cu ajutorul cǎreia poate observa ce anume se ȋntȃmplǎ la nivelul acestui organ. Un astfel de test poate arăta orice nereguli în captuseala interioarǎ a esofagului. Acest test este, de multe ori, primul test realizat pentru a vedea ce anume cauzează o problema de înghițire. Chiar și cancerul timpuriu poate fi adesea observat cu ajutorul acestui test . Cazurile incipiente de cancer pot arǎta precum niște mici umflături, rotunde sau cu zone plate dar ridicate, în timp ce ȋn cazul unui cancer avansat existǎ zone mari neregulate care produc o îngustare a lățimii esofagului.
Tomografia computerizatǎ – acest test utilizeazǎ raze X pentru a produce imagini transversale detaliate ale corpului. Spre deosebire de o radiografie, o scanare CT creează imagini detaliate ale tesuturilor moi și ale organelor din corp. Tomograful nu este folosit, de obicei, pentru diagnosticul inițial al cancerului esofagian, ȋnsǎ acesta poate indica dacǎ boala s-a rǎspȃndit si ȋn alte zone ale corpului. Pacientul poate fi pus sǎ bea o soluție de contrast, pe cale oralǎ deoarece aceasta ajutǎ la conturarea esofagului și a intestinelor, astfel încât anumite zone sǎ nu fie confundate cu tumori. Asigurați-vă că spuneți medicului dacă aveți orice alergie sau ați avut vreodată o reacție la orice material de contrast folosite pentru radiografii!
Imagistica prin rezonanțǎ magneticǎ – un RMN scaneazǎ și furnizează imagini detaliate ale țesuturilor moi din organism, ȋnsǎ acesta utilizeazǎ undele radio și magneți puternici în loc de raze x. Un computer traduce modelul undelor radio emise de țesuturi ȋntr-o imagine foarte detaliată a unei pǎrți a corpului.
Tomografia cu emisie de pozitroni – este un test imagistic ȋn cadul cǎruia este injectată intravenos o cantitate mică de zahăr radioactiv. Celulele canceroase din organism sunt în creștere rapidă, astfel încât acestea absorb cantitățile de zahăr radioactiv. După aproximativ o oră, o camerǎ specialǎ creează o imagine a zonelor cu radioactivitate din organism. Acest tip de scanare poate fi utilizat pentru a identifica dacǎ boala s-a răspândit ȋn alte pǎrți ale orgaismului.
Endoscopia – un endoscop este un tub flexibil, îngust, cu o cameră video și cu lumină la capăt, ce este introdusǎ în interiorul corpului. Endoscopia superioarǎ este un test important pentru diagnosticarea cancerului esofagian. În timpul unei endoscopii superioare, pacientul este sedat iar medicul mișcǎ instrumentul de la esofag spre stomac. Dacă cancerul esofagian blocheazǎ deschiderea esofagului, anumite instrumente pot fi folosite pentru a mări deschiderea și pentru a ajuta alimentele și lichidele sǎ ajungǎ la stomac.
Endoscopia cu ultrasunete – o sondǎ care emite unde sonore este introdusǎ ȋn gȃt și ȋn esofag. Sonda trimite undele de sunet, pe care computerul le transformǎ ȋn imagini. Acest test este foarte util în determinarea mărimii unui cancer esofagian. Aceasta poate determina dacă ganglionii limfatici din apropiere au fost afectați de cancer.
Bronhoscopia – acest test se realizeazǎ pentru a vedea dacă boala s-a răspândit la trahee sau bronhii. Pentru acest test, un bronhoscop este trecut prin gură sau prin nasul pacientului spre trahee și bronhii. Pacientul va fi anesteziat ȋnainte de ȋnceperea procedurii.
Testarea de laborator a probelor prelevate ( biopsie) – pentru o biopsie, medicul ȋndepǎrteazǎ bucăți mici de țesut. Dacă există cancer, un specialist va determina tipul ( adenocarcinom sau cu celule scuamoase ) și stadiul cancerului.
Testarea geneticǎ – unii pacienți care suferǎ de cancer esofagian prezintǎ cantitǎți mai mari ale unei proteine denumite HER2 pe suprafața celulelor canceroase, proteinǎ ce ajutǎ celulele canceroase sǎ creascǎ.
De asemenea, medicul poate recomanda și alte teste de sȃnge pentru a se asigura cǎ ficatul și funcțiile renale sunt normale. Se poare recomanda și o electrocardiograma ( EKG ) și o ecocardiografie, ȋn special ȋn cazul ȋn care urmeazǎ ca pacietul sǎ fie supus unei intervenții chirurgicale.

Citește și: Cancerul de esofag

Autor: Conf. Univ. Dr. Laurențiu Belușică

Acest articol a fost publicat în Informatii pentru pacienti și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Diagnosticarea cancerului de esofag

  1. Razvan spune:

    Testul cu bariu – un lichid denumit bariu este înghițit iar apoi medicul efectueazǎ o radiografie cu ajutorul cǎreia poate observa ce anume se ȋntȃmplǎ la nivelul acestui organ. Un astfel de test poate arăta orice nereguli în captuseala interioarǎ a esofagului. Acest test este, de multe ori, primul test realizat pentru a vedea ce anume cauzează o problema de înghițire. Chiar și cancerul timpuriu poate fi adesea observat cu ajutorul acestui test . Cazurile incipiente de cancer pot arǎta precum niște mici umflături, rotunde sau cu zone plate dar ridicate, în timp ce ȋn cazul unui cancer avansat existǎ zone mari neregulate care produc o îngustare a lățimii esofagului.
    Este adevarat ce ati scris aici,ca cu bariu se poate indentifica cancerul la stomac sau esofag?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *