Pagina personală a Dr. Laurenţiu Beluşică, medic primar chirurg, conferentiar la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti, clinica de chirurgie generală a Spitalului Clinic ” Dr. I. Cantacuzino”.

Dr. Laurenţiu Beluşică

Am absolvit Facultatea de Medicină Generală a Institutului de Medicină şi Farmacie Militară din Bucureşti în anul 1986.
Elev al Profesorului Dan Radulescu, am devenit doctor în ştiinte medicale in martie 2002 susţinând teza „Privire critică asupra procedeelor de restabilire a fluxului biliar şi pancreatic cu intestin subţire”.
În prezent îmi desfăşor activitatea didactica la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti (din anul 1992) si activitatea de asistenta medicala la spitalul M.I.R.A Prof. Dr. Gerota din Bucuresti (din 1 octombrie 2007).

Înregistrări video Dr. Laurenţiu Beluşică:

Ruptura de perineu mai este numită și ruptura veche de perineu, deoarece femeile lasă să treacă ani de zile până când se prezintă la medic, lucru care nu este bun. Ruptura de perineu este o afecțiune ce apare numai la femeile ce au născut un copil mai mare pe cale naturală, care au avut sarcină gemelară sau mai mulți copii. Nu este însă obligatoriu să apară. Ruptura de perineu se poate instala la ani de zile de când s-a produs fenomenul nașterii pe cale naturală.
Există o confuzie des întâlnită în rândul pacientelor cu ruptură de perineu și anume faptul că ele cred că au infecție urinara însă, cu toate că infecția urinară este tratată problema nu dispare, fapt ce trebuie să le conducă cu gândul la posibilitatea existenței unei rupturi de perineu. În acel moment orice pacientă cu incontinență urinară, trebuie să consulte un medic chirurg care practică astfel de proceduri chirurgicale, deoarece singura rezolvare a rupturii de perineu este intervenția chirurgicală.
In ultima perioadă au apărut și proceduri nechirurgicale „ultraminiminvazive” practicate tot de chirurgi. Acestea constau în injectarea unor substanțe în regiunea periuretrală cu ajutorul unui dispozitiv special. Efectul procedurii este temporar (1-2 ani) iar indicațiile sale sunt strict delimitate. Numai consultul chirurgical al pacientei poate stabili procedeul cel mai indicat la fiecare caz în parte.

Comentariile nu sunt permise.